„Help me, Obi-Wan Kenobi – you’re my only hope!“
Star Wars, 1977
„Ajută-mă, Obi-Wan Kenobi – ești singura mea speranță!” e o replică faimoasă, rostită de prințesa Leia, ca hologramă, în primul film al seriei Războiul stelelor, cel lansat în 1977.
Nu era prima producție hollywoodiană care folosea această tehnologie: la vremea conceperii filmului, fizicianul maghiaro-britanic Gábor Dénes tocmai primise Premiul Nobel pentru invenția hologramei (la care lucra încă de la finalul anilor ‘40).
Dar, datorită succesului pe care avea să îl atingă ficțiunea creată de George Lucas, se consideră că acel moment, cu droidul R2-D2 pe post de proiector și cu un Luke Skywalker încă naiv – căci întreabă „Unde a dispărut? Adu-o înapoi!“ –, marchează intrarea hologramei în cultura pop și în istoria lumii.
Și ce vede Luke? Vede „plutind“ în aer imaginea unei persoane, imagine care dispare din când în când, lipsită de consistență materială. Vede un trup virtual.
În acest caz, adjectivul „virtual“ se referă la reprezentarea unui lucru real – trupul unei femei –, care a fost înregistrat prin mijloace tehnologice pentru a putea fi reprodus și perceput ulterior.
A adăuga adjectivul virtual unui lucru real este similar, deci, cu a anunța finalizarea unui proces prin care acelui original i s-a creat un dublu eteric, o replică a prezenței sale.
Rândurile de mai sus constituie un fragment din Introducerea cărții „Identitatea virtuală“.
- PUTETI CITI AICI integral această INTRODUCERE – care se referă la semnificațiile cuvântului „virtual“:
Dacă doriți să comandați cartea, apoi, puteți face asta AICI.